Când un adolescent crede despre el:

• „Nu sunt suficient de bun.”

• „Toți mă judecă.”

• „O să mă fac de râs.”

• „Nu pot.”, „Nu merit.”

• „Colegii nu mă plac.”

• „Nu sunt capabil.”

Se retrage, se izolează:

• renunță ușor la ce își dorește,

• evită expunerea la școală, colegii, proiecte, concursuri

• acceptă prieteni falși și toxici doar ca să nu fie singur,

• se blochează la teste, uită tot, deși a învățat

• copiază felul în care se îmbracă și vorbesc colegii

Și dacă această identitate NU este schimbată acum… duce la:

• anxietate, depresie, evitare socială, amânare

• frica de a-și spune punctul de vedere, de expunere, note mici

• refugiu pe telefon

• dependența de validare din exterior și anturaje toxice

• și unei vieți trăite permanent „mai mic” decât este cu adevărat.

Un adolescent care NU crede suficient în el:

• nu își va susține punctul de vedere și se va simți invizibil,

• va evita să vorbească și să se afirme,

• poate pierde teste, examene, burse, interviuri și oportunități,

• se va descuraja repede chiar dacă muncește,

• poate deveni foarte influențabil de anturaj,

• va spune „DA” când în interior își dorește să spună „NU”,

• acceptă prietenii toxice pentru că nu crede că merită mai bine,

• evită oportunitățile de frica eșecului,

• și își poate construi viața pentru aprobarea celorlalți, nu pentru cine este el cu adevărat.